miercuri, 19 septembrie 2007
Deja e miercuri, cand am ajuns la mijlocul saptamanii nu stiu....
Ma gandeam zilele trecute cum ar fi fost viata mea fara experienta asta, fara Polonia, probabil as fi stat acasa vara asta, si as fi muncit undeva, pe bani, facand ceva ce nu-mi place, sau practica, facand ceva ce-mi place, oricum... nu le puteam avea pe amandoua...
Si totusi... e frumos aici.. e altceva... un altceva care imi place la nebunie... si ma gandeam care va fi pretul pe care va trebui sa-l platesc dupa 16 octombrie, cand ma voi intoarce in Iasi...
pentru ca intotdeauna pentru un moment de fericire vei avea mai multe de tristete... iar aici...la un moment dat viata isi va lua de la mine ce-i datorez... si va lua inzecit... chiar vorbeam cu un fost membru AIESEC Lublin la un moment dat despre un aspect... daca in general dintr-o experienta oarecare dupa o perioada, gen 2 ani , iti amintesti doar partile frumoase, si faptul ca au fost si probleme, dar nu-ti mai amintesti toate framantarile interioare, si nervii, si dorinta de fuga... din aceasta experienta, care nu a avut (pentru MINE) decat parti frumoase, intalniri, momente in care simt ca iau tot ce pot din fiecare clipa...nu pot crede ca imi voi aminti tot... de fapt de aceea si scriu din cand in cand pe blog, pentru a ajuta memoria... atunci cand de prea multe amintiri frumoase, nu va sti spre care sa se indrepte...:)
e vorba de cum te trezesti dimineata.. daca alegi sa fii trist si sa plangi, sau alegi la zambesti, orice s-ar intampla... si oricat de greu ar fi...
PS: nu este dorul de casa ce mi se intampla, personal inca astept sa vad cum se manifesta acest sentiment la mine, ci faptul ca, datorita unor probleme personale cu familia, regret ca nu pot fi in 2 locuri in acelasi timp... aici, acasa in Lublin, si acolo, acasa in Iasi...