Cea mai buna metoda de autocunoastere este prin ceilalti...

Conform modelului holografic al universului, fiinţa umană este o 'colecţie'.
Înăuntrul fiecarei fiinţe umane se află 'amprenta' întregii omeniri : mii de gânduri, emoţii, înclinaţii ce se combină în trăsături şi caracteristici specifice. Nu există nici o trăsătură pe care o putem vedea sau percepe şi care noi să nu fim.
Noi suntem totul.

Deşi toate acestea nu sunt exprimate simultan tot timpul (ar fi imposibil),
fiecare om are, potenţial, capacitatea de a manifesta orice trăsătură pe care o
observă la altul. Avem în noi potenţialul de a acţiona la fel ca oamenii pe care-i judecăm cel mai aspru sau precum oamenii pe care-i admirăm cel mai profund.

Din acest potenţial tot, fiecare om manifestă pe parcursul vieţii sale un anume registru predominant de trăsături. Unii sunt în general veseli, binevoitori, optimişti, încrezători - alţii, mai trişti, închişi, mânioşi, temători ; totul depinzând de tiparul, programarea lor genetică, de mediul în care au crescut şi de propriile lor experienţe trecute.

Deşi aceste manifestări ne fac să fim diferiţi unii de ceilalţi, acelaşi potenţial care există în noi, care este ceea ce suntem noi, ne face să nu fim separaţi însă. Mai precis, atunci când recunoaştem o anumită trăsătură în cineva, acest lucru se întâmplă deoarece o recunoaştem mai înainte în noi înşine. Dacă nu am recunoaşte-o în noi, nu am putea-o vedea în altul.

Ceilalţi oameni ne arată ceea ce ar trebui să privim în noi. Ei oglindesc propriile noastre credinţe şi convingeri despre noi înşine.

În memoria noastră se află înregistrate forme, figuri, experienţe, situaţii, atitudini, gînduri şi emoţii, întâmplări şi imagini pe care le-am experimentat de-a lungul vieţii şi pe care le recunoaştem când ne reîntâlnim cu ele. Această procedură a 'recunoaşterii' se desfăşoară în mod inconştient, automat şi a fost 'setată' în mintea noastră încă din primii ani de viaţă, când începem să devenim 'relativ' conştienţi de noi înşine şi de ceilalţi
(spun 'relativ' pentru că de fapt nu suntem pe deplin conştienţi – este tot un proces mai mult sau mai puţin inconştient). Dacă tu crezi că cineva este egoist sau violent, de exemplu, poţi fi sigur că şi tu ai propriile tale momente de egoism şi violenţă, cel puţin verbală (chiar dacă, poate, la scară mai mică – dar ai potenţialul de a fi la fel ca celălalt, în anumite condiţii).

Dacă tu crezi că cineva este curajos sau binevoitor, acestea sunt reflectări ale propriilor momente de curaj şi bunătate (din nou - chiar dacă, poate, la scară mai mică, dar ai potenţialul de a fi la fel ca celălalt, în anumite condiţii). În fiecare dintre noi se ascunde un mic demon şi un mic înger, un mic Hitler şi un mic Iisus – şi trebuie să ne cultivăm capacitatea de a alege cine şi ce dorim să fim în fiecare moment al vieţii. O capacitate pentru care, momentan, datorită genelor proprii şi mediului, încă ne luptăm să o obţinem.

Tot ceea ce se exprimă în noi vom vedea în altă parte. Lumea întreagă e o oglindă care îţi trimite înapoi propria imagine.

De exemplu, unii oameni îi judecă pe alţii când aceştia din urmă dovedesc o trăsătură pe care primii nu o accepta în ei înşişi. De fapt, invidia, acuzaţia, judecata, ura sunt îndreptate împotriva lor înşişi; ceilalţi sunt doar un stimul exterior ce declanşează reacţia interioară a unei părţi neacceptate din fiinţa lor împotriva unei alte părţi, a subpersonalităţii dominante ce le conduce fiinţa şi care nu acceptă exprimarea primeia. Până când nu vor conştientiza acest lucru, va părea că se vor ‚lupta' tot timpul cu tine – când de fapt se luptă cu ei înşişi.

Un caz concret : de multe ori se întâmplă să respingem anumite trăsături pozitive (bunătate, cinste, corectitudine, curaj, încredere) manifestate de alţii (să încercăm să-i ‚păcălim', să-i judecăm, invidiem, urâm tocmai pentru că manifestă astfel de trăsături, considerând, din diferite motive, că e justificat ceea ce facem). În realitate, aceleaşi trăsături se află şi în noi (şi dacă am sta să ne gândim puţin, am găsi nenumărate momente din viaţa noastră în care am dat dovadă de aceleaşi trăsături, în diferite situaţii).

Dar pur şi simplu nu ni le amintim – aceste trăsături şi momentele în care le-am manifestat sunt acoperite de ‚straturi de memorie' întregi de trăsături şi situaţii contrare (‚negative'), pe care bineînţeles că le manifestăm mult mai adesea şi în mod inconştient (e mult mai uşor). Şi aşa ajungem să respingem de fapt nu pe alţii, ci părţi din fiinţa noastră, pe care alţii doar le oglindesc.

Atunci când admirăm ceva la un om, ceea ce vedem acolo există şi în noi. Dacă ne simţim neauziţi, eclipsaţi, neînţeleşi, este pentru că aşa îi facem pe alţii să se simtă. Englezii au o vorbă 'What goes around, comes around" – "Ce pleacă de la tine, la tine se întoarce". Primeşti ceea ce oferi. Acesta este principiul oglinzii.

După cum remarcăm, acest principiu se bazează pe ideea 'proiecţiei' : transferăm involuntar asupra altora comportamentul nostru inconştient, astfel încât ni se pare că aceste caracteristici există 'cu adevărat' în alţi oameni (în realitate asta este ceea ce ceilalţi manifestă, nefiind cu adevărat aşa). Vedem în alţii ceea ce ne place şi ceea ce nu ne place în noi. Atragem către noi oameni cu aceleaşi trăsături pe care le negăm în noi (indiferent că sunt pozitive sau negative), tocmai pentru a ni le putea vedea în ei. Iar următorul pas ar fi acceptarea lor, înţelegerea lor, integrarea în propria fiinţă, pentru a redeveni întregi, pentru a ne recăpăta totalitatea negată atât de multă vreme.

De cele mai multe ori respingem la alţii ceea ce noi considerăm a fi trăsături 'negative'. Iar ceea ce avem de făcut este să integrăm propriile trăsături negative în fiinţa noastră, să ştim despre noi că suntem şi 'buni' şi 'răi'. Dacă noi credem că trebuie să fim doar una sau alta, vom continua 'lupta' noastră cu ceilalţi (de fapt lupta noastră interioară) pentru a fi ceea ce credem noi că trebuie să fim.

Principiul oglinzii mai are un aspect interesant : pe lângă faptul că în jurul tău se află persoane ce manifestă trăsături asemănătoare neasumate încă de tine, pe care le poţi conştientiza observându-i pe ei, vei atrage în câmpul experienţei tale şi persoane ce manifestă trăsături total opuse celor manifestate predominant de tine. Cum spunea Neale Donald Walsch, autorul "Conversaţiilor cu Dumnezeu" : "Imediat ce decizi cine şi ce eşti, tot ceea ce nu eşti va apare în viaţa ta". Va fi un alt tip de oglindă – una în care vezi ceea ce tu nu vrei să manifeşti (de fapt nu alegi să manifeşti pentru că ştii că nu îţi este de folos). Şi te foloseşti de ea pentru a-ţi întări şi mai mult propria stare de a fi.

Fiecare dintre noi putem beneficia de acest principiu al oglinzii. Şi îl putem folosi în mod conştient pentru a ne 'recupera' părţile uitate din noi înşine, pe care ceilalţi ni le revelează. Când o vom face, vom redeveni întregi, vom fi noi înşine cu adevărat. Iar acesta este cel mai important lucru în viaţă.

Weekendul acesta am fost la LTS, al patrulea... tot la Slanic Moldova...

si am realizat, printre plimbari, ca... Polonia va fi mereu o parte din mine... si ca... nu voi trece niciodata peste momentul acela.

De ce? Pentru ca nu vreau.. pentru ca... m-a facut sa descopar o parte foarte frumoasa din mine, si pentru ca... poate nici eu nu stiam cum sunt cu adevarat...:)
Datorita oamenilor frumosi pe care i-am intalnit... am descoperit un nou EU, mai bogat, mai frumos... mai altfel... mai sensibil, mai indragostit, mai romantic, mai atent cu cei din jur, mai atent cu sine, mai sincer...

Si pentru ca... am avut noroc.. am avut al d''''''lui de mult noroc. Pentru prima data pot spune asta... in toate privintele...
si pentru ca acum nu-mi amintesc decat partile bune, si rad cand imi amintesc cum plangeam din vreo prostie... din vreun orgoliu ranit.. sau poate dintr-un refuz...

Ma simt de 1000 de ori mai bogata, acum, ca am constientizat asta... Oricum, Slanic este locul in care te poti incarca cu energie, mai ales cu o conferinta locala cu 120 de delegati si 30 alumni...

A fost frumos, prima data de cealalta parte, a alumnilor, moment incarcat de emotie, apoi... mi-am dat seama ca AIESEC Iasi este acum, in 2007, munca generatiei 2004, adica a noastra, pasiunea, entuziasmul, capul dat de toti peretii, momentele frumoase... ce raman si pe care le iau cu mine oriunde...:)

Inchei cu un citat, foarte drag mie...

"Don't just stand there, make it happen!" :)

Trebuie sa fac si asta... ultimul post despre Polonia...

Am gasit acum cateva zile un alt blog, al unei persoane pe care nu o cunosc... si asa cum candva mi se parea ca versurile melodiilor exprima foarte bine ceea ce simt... la fel astazi simt ca asta ma reprezinta...
Este ceva ce trebuie sa fac, pentru a putea continua...

"Astazi pun punct.
Punctul definitiv a fost pus acum ceva timp, dar intotdeauna au mai existat virgule, puncte de suspensie, semne de exclamare, semne de intrebare sau punct si virgula.
Astazi pun punct pentru mine : nu am sa mai vorbesc despre, nu am sa ma mai gandesc la, nu am sa mai tulbur apele, nu am sa mai imi pun intrebari si nici nu am sa mai astept raspunsuri.
Astazi pun punct pentru el: sa invete sa ia deciziile care-l fac pe el fericit, sa fie fericit, sa poata sa faca exact ceea ce vrea el, pentru ca asa vrea el si nu pentru ca vrea sa demonstreze cuiva ceva.
Astazi pun punct pentru ea: pentru ca fericirea ei nu depinde de mine si pentru ca nu am dreptul sa i-o stric. Pentru ca nu sunt un om rau, desi uneori am demonstrat contrariul, pentru ca mai bine raman la prima impresie si pentru ca e viata ei si nu a mea.

Ma bucur pentru tot ceea ce a fost. Am invatat extraordinar de multe si sunt recunoscatoare pentru asta. Indiferent de ceea ce spune/crede/sustine lumea atat eu cat si tu, stii ce a fost, cum a fost, cat de mult a fost si cat de sincer.

Astazi pun un mare punct special pentru mine.
Nu am sa uit niciodata trecutul, dar nici nu am sa-l mai las sa-mi afecteze prezentul si viitorul.
Incet, incet incep sa redevin o femeie puternica, careia nu-i mai este frica de o noua relatie si de un nou inceput.
Vreau sa ma indragostesc: sa simt fluturi, sa zambesc tamp, sa poti sa-mi dai una peste cap, iar eu sa-ti spun multumesc, sa radiez...la fel cum sclipeam odata, sa ma tin de mana si sa ma simt libera, fericita si impacata.
Stiu ca am sa ma indragostesc nebuneste de un el ce-mi va zambi strengar si ma va face mereu sa vreau mai mult si mai mult si mai mult.

Acum stiu si pot. De ce?
Pentru ca am pus punct."

Noapte buna