Saptamana 6:)

Ce sa fie, ce sa fie- Reception weekend in Katowice – cu Cracovia si Auschwitz incluse.

Dar pana joi (plecare a fost joi dimineata…) s-au mai intamplat altele: traineeul german, Ben , a avut ceva probleme cu traineeshipul si luni dimineata a plecat inapoi in Germania, (deci s-au cam dus lectiile gratis de germana:) ), insa luni seara a venit inca un trainee in Lublin, surpriza, din Romania, in speta de la Sighieni…:P (cine stie cunoaste…)
Asa incat acum suntem 3 romance si o fata din Kazakhstan, trainee AIESEC Lublin, cu foarte multe activitati de dus la capat:P
Pe Madalina in prima ei zi aici, am dus-o la inchisoare… (legenda: “prison”: bar cu specific de inchisoare, lingura legata de masa, catuse la intrare, un schelet pe primul scaun pe care il vezi in fata ochilor, la un moment dat un recipient cu mai multe cranii, etc…).
Marti seara a fost o iesire pana in centrul vechi, o plimbare in aer liber, apoi intr-un bar foarte dragut si cu muzica foarte buna (comparativ cu altele de pana acum…).
Tot acolo am descoperit ca joia e zi de jazz, asa incat saptamana viitoare vrem sa mergem sa testam teritoriul..

Si iata ca vine weekendul… si plecam spre Cracovia… Auschwitz … Katowice…
Daca tot am facut atatea analize SWOT, sa vedem cam care au fost punctele tari si slabe (atat…) pentru acest RW:
Incepem cu optimism: Cracovia- oras superb
destul de ieftin
aproximativ 20 participanti, nu doar romani
mancarea din ultima seara, traditionala chinezeasca (puiul nu misca in farfurie, pe cuvant…)
castelul Wavel si centrul vechi al Cracoviei, turnul cu clopotul lui Sigismund, privelisti frumoase…

Si jumatatea mai putin plina a paharului:- Katowice- oras industrial
Auschwitz in 4 ore a trebuit sa vedem ceva ce se vede in 6, Birkenau- o ora pt un tur normal de 3 ore…(dupa Majdanek am ramas mult mai impresionata de ceea ce am vazut acolo decat dupa Auschwitz…),
plimbari interminabile noaptea de la un club la altul si de la un restaurant la altul, doar sa vedem daca e deschis, si bineinteles ca gainile se culcasera de mult timp…
Organizare prooooasta: a fost organizat de catre 2 ceed-eri din Katowice, fara nici un native speaker polish… asa se face ca la check in in camin in Katowice eu si cu Lena ne-am descurcat cu “tanti” de la poarta, sa ne faca actele sa putem intra…
Si, imi pare rau sa spun asta, multe, multe altele…
Nu s-au ocupat de rezervarea la bilete sa ne intoarcem, desi am vorbit cu organizatorii de joi, de cand am ajuns in Cracovia, si a trebuit sa apelam la cineva din Lublin sa ne gaseasca o modalitate de a ajunge inapoi acasa…

Despre Auschwitz, probabil nu asa de multe precum va asteptati: dupa cum am mai scris, am cam alergat pe acolo, si sincer…
Nu m-a impresionat la fel de tare ca Majdanek. Poate la Majdanek nu erau decat cateva semne ale proportiilor dezastrului, insa ca si sentimente incercate, categoric Majdanek a avut , si va avea pe termen lung, un impact mult mai mare asupra mea.
Despre ce am apucat sa vad la Auschwitz: muzeul dedicat victimelor poloneze: acolo am stat cred o ora, nu ma saturam sa citesc detalii despre masacrul facut aici…
La francezi--- proiectii, marturii ale persoanelor care au supravietuit, copii, deoarece parintii lor au ales sa-si dea viata pentru ei, precum si un calculator, unde dupa o scurta cautare, am gasit cateva personae de nationalitate romana, nascute in Polonia, victime ale Holocaustului.
La Olanda- pereti intregi scrisi cu litere foarte mici, cu numele si varsta celor morti, tragic…
Iar in final, la muzeul dedicate atrocitatilor comise de Hitler, pe culoarul principal se aflau poze ale celor morti, iar in dreptul unor fotografii (cred ca 3 dintre cele multe de acolo…) se aflau flori puse, semn ca familiile celor din poze au fost recent sa se roage pentru strabunii lor…

La Birkenau am stat o ora si efectiv am alergat printre constructii, mai ales ca erau foarte asemanatoare cu cele de la Majdanek. Exceptand mausoleul si pietrele funerare scrise in mai multe limbi, printre care si romana…


By the way… citeam acum vreun an pe un blog (nu mai stiu exact al cui, deci nu dau nume…) ca “in fond acasa nu e un loc pe harta” e acolo unde te simti tu acasa…
Vazand cum arata Cracovia si cum arata Katowice, am inteles cred, de ce Cel de Sus a vrut pentru mine Lublin.
Cracovia este un oras superb, insa cu foarte multi turisti si uneori sufocant de aglomerat (noi am fost acolo joi si vineri dimineata deci nu in weekend…), nu are foarte multa verdeata.
Katowice este tipul de oras industrial, fara scapare, cu centrul reprezentat de PKP si PKS (statiile principale de tren si autobuz…), fara vreo cladire mai impunatoare, fara nimic.. trist, mohorat… nu vreau sa-mi imaginez cum arata daca ploua… sincer…

Pe de cealalta parte, Lublin, sau, asa cum i-am spus sambata seara, cand ne cam saturasem de Katowice, “our Lublin” este perfect, e micut comparat cu Cracovia si la nivel de agomeratie, dar e urias pe langa Katowice, are locuri destule si cu muzica buna in care sa-ti petreci sambata seara, nu sa mergi in 5 locuri si sa nu gasesti nimic ok…
Cu multa, multa verdeata, aer mai curat, fara munti de carbuni, cu oameni care zambesc, cu o casa care te asteapta , curata, cu o fata prietenoasa gata sa-ti daruiasca un zambet mereu langa tine…
Imi pare bine ca dupa numai 1 luna jumatate de cand sunt aici, pot spune ca dupa RW, dupa cele 4 zile petrecute departe de Lublin, mi-a fost dor de casa, de acasa, de camera mea si masa dezordonata, de uscatorul mereu plin de rufe, de televizorul pe care nu-l deschidem niciodata, pana si de branza de vaci pe care o mancam aproape zilnic…

PS: daca deja mi-e dor dupa 4 zile departe, ma gandesc cu o mica strangere de inima cum voi reactiona in octombrie…

"Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care
poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.


Octavian Paler

Zodia Racului

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întâlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş târî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovati,
după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
pâna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

OCTAVIAN PALER

Am invatat

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede .
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit

Am invatat...



OCTAVIAN PALER

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

OCTAVIAN PALER

Weekend, din nou!- nr 5:P

Da, am inceput relativ bine, vineri seara am fost la gara, sa asteptam un nou trainee in Lublin, Ben din Germania.
Nu stiu cum au ajuns 4 fete nebune (Kasia- LCP-ul , Lena – trainee din Kazakhstan, Anca si cu mine) sa-i cante serenade pe peron, in prezenta lui Greg (reception coordinator)… dar ceea ce conteaza e ca Benjamin a fost destul de placut impresionat de primirea noastra:)
Dupa ziua de sambata pot spune ca sunt oficial parte din echipa de reception a AIESEC Lublin, cand, impreuna cu Lena, i-am aratat lui Ben cele mai importante obiective din Lublin, iar spre dupa-amiaza la un internet café, si seara, (ciudat, contrar obiceiurilor de pana acum, cand mergeam macar in 4 locuri pana ne “stabileam” undeva) am fost in 2 cluburi (mergeam doar intr-unul, dar… muzica era… Jokero= Accent de 2 ori in interval de 10 min…:P).
Pana la urma al doilea a fost foarte ok, si ne-am simtit foarte bine.
Duminica aceasta am lenevit, trainee au fost intr-un orasel langa Lublin, insa eu am vrut sa merg sa vizitez Muzeul Satului. Ce am vazut acolo? In afara de ceea ce stiam ca voi gasi, adica ce e pe la noi la tara, (asta pot vedea fara sa platesc intrare…), m-au uimit totusi cateva aspecte: in mijlocul muzeului (intins pe o suprafata insemnata) era un lac, iar pe lac 2 lebede… albe, nu doar frumoase, erau superbe… si foarte prietenoase:P.
Apoi faptul ca era un spectacol, iar cand am ajuns se dadeau premiile, plus ca tot duminica, a fost un fel de festival cu mancare traditionala poloneza, insa… mirosul si aspectul exterior erau cam ca la terasele cu mici, deci nu am vrut sa risc… prefer mancarea traditionala de la restaurant (macar nu vad unde si cum e pregatita…)
De asemenea, si aici ma felicit ca am ales sa raman in Lublin, foarte multa verdeata, iarba, copaci, aer curat, oameni multi, copii razand si alergand :P
Iar cea mai importanta poate, a fost vizita la capela romano-catolica din Muzeu, foarte asemanatoare cu cea ortodoxa, astfel incat, pentru cateva minute am avut un sentiment ciudat de “acasa”… acasa in Romania (partea cu acasa in Lublin, in postul urmator:P)

Au fost cateva ore petrecute intr-un mod foarte placut, si nu regret ca am ales asta:)
Aveam nevoie de recreere, de o companie placuta, si de cateva ore in aer liber, la o plimbare…

nu conteaza cati ani are viata ta, ci cata viata e in anii tai

cateodata e plictisitor, cateodata incerc sa nu ma gandesc cat e de plictisitor si sa iau tot ce pot din experienta asta, pentru ca s-ar putea (mai mult ca sigur) ca a doua oara sa nu vin tot aici (daca mai plec in vreun traineeship...) si sa cunosc cat mai multi oameni, sa ma trezesc dimineata cu zambetul pe buze, indiferent daca am dormit 2 ore sau 8

ma redescopar, asa imi place mie sa cred, alaturi de cativa noi prieteni, intr-un loc foarte frumos si verde, si... ce e mai important, invat sa zambesc... doar pentru ca vreau... invat sa nu mai stau sa plang cand sunt trista, ci sa ies in oras sa ma plimb, si sigur voi vedea un copil care-mi va fura un zambet cu inocenta lui...

suna ciudat, stiu... dar... cred ca asta inseamna sa te redescoperi... afli inca o data ce te defineste...ce te face fericit si ce nu... si cum poti zambi chiar daca afara e cam toamna, si in tine la fel...

oamenii cei mai fericiti nu sunt cei care au totul, ci cei care scot tot ce pot din ceea ce au...
si:
nu conteaza cati ani are viata ta, ci cata viata e in anii tai...


incepe sa-mi placa si aici.. si acum simt ca daca as avea de ales, cred ca nu m-am mai intoarce...
nu situ de ce simt asta, dar...

Un nou weekend, noi aventuri, nu?

Vineri seara (11.08) am fost la gara si l-am asteptat pe Mita, dupa care, acasa la LCP, unde au fost ceva joculete cu carti.. destul de interesante, dar cu prea multe reguli ca sa le poti urmari, deci.. dupa vreo ora, am zis sa mergem intr-un club, ca sigur ne distram mai bine.:P

sambata dimineata am plecat spre Kazimierz, unde am vizitat cateva ruine, un turn (cam infiorator drumul pana acolo - parerea mea...), apoi o plimbare pe faleza (construita pe malul unui rau...)

ceva de mancare, dupa care au inceput aventurile (ca nu se poate altfel...:))))
aflasem dimineata ca dupa-amiaza va fi o nunta foarte importanta, astfel incat am zis si noi... de ce sa nu mergem sa vedem ...
bun, in afara de faptul ca mireasa avea vreo 60 si ceva de ani, iar mirele tot pe acolo, "domnisoara" era imbracata in negru, putin cam extravagant (pardon, putin este furmos spus,,,) si pe deasupra, era si ametita de "emotii" (cred ca luase un intaritor, dar nu neaparat ceva cu vitamine...). Punctul culminant a fost la iesirea din biserica, cand a cazut pe scari:))) si dupa vreo 30 de sec au reusit cei din jurul ei sa o ridice...

Ce nu intelesesem noi de fapt... nu aceea era nunta importanta, ci urmatoarea, cu un mire tanar si cu o mireasa frumoasa, cu imbracaminte adecvata acestui eveniment, asa cum trebuie sa fie:)

Din pacate nu am putut sta pana la finalul evenimentului, pentru ca aveam bilete la "Moliere" in cadrul festivalului de film de la Kazimierz. (film foarte frumos, francezii incep sa-si aminteasca cum erau vremurile de la curtile regale, cum se scriau operele mari in vremea aceea... frumos frumos... )
Am uitat sa mentionez cu cine am fost in Kazimierz... ca sa intelegeti de ce unii au adormit la film:P
Eu, Anca, Mita (trainee in Torun, originar din AIESEC Brasov), si Yiyang (trainee intr-un oras in Polonia, originar din Shanghai).
Acum, va dati seama ca noi, romanii am mai inteles cate ceva din film (PS: era in franceza, subtitrat in poloneza...), dar saracul Yiyang, la un moment dat dormea asa de bine:))))

Bun, dupa care din nou la o terasa, si inapoi in Lublin cu autobuzul de 11, am ajuns la miezul noptii, ocazie cu care, pe drumul pana acasa, i-am aratat lui Mita centrul vechi al Lublinului... (cam dormeam in picioare toti, dar i-am aratat centrul vechi al Lublinului...)

Duminica am petrecut-o la fostul lagar de concentrare din apropierea Lublinului, Majdanek.(http://www.majdanek.pl)
Un loc incarcat de istorie, de atatea vieti, fiecare cu povestile ei...
M-am simtit ciudat acolo, stiind ca eu am sansa sa ies de acolo, insa cei dinaintea mea nu au avut aceasta optiune, ca ei nu aveau decat o varianta de iesire... si nici macar nu ieseau, ci pana si cenusa lor ramanea acolo...

In acelasi timp cu noi, a mai ajuns un grup de straini, din Israel, impreuna cu ghidul lor, si erau multi, si erau tristi, gandindu-se la ce s-a intamplat in 1943 acolo, insa in acelasi timp fericiti ca acum au putut veni cu steagul lor aici, si nimeni nu ii condamna pentru asta...

Spre capatul lagarului s-a construit un mausoleu, foarte frumos, cu inscriptii, unde trecatorii pot pune flori sau lumanari ... In interior are mult praf si pietre, ce simbolizeaza cenusa tuturor celor ce au murit acolo...


iar la final, soarele a iesit dintre nori si lumina din departare monumentul, semn ca cei de sus se uita la noi si zambesc... si le e bine:)

Cam atat despre weekendul acesta... dupa ce l-am dus pe Mita la gara, eu si Anca am vrut sa ne uitam la un film (btw, ne-a aprovizionat Mita cu filme pt 2 saptamani:) ), dar dupa vreo jumatate de ora de concentrari zadarnice, am adormit amandoua in fata laptopului, asa incat... ne-am si odihnit.

probabil ne vom uita la Ocean;s 12 cu alta ocazie:P

Vineri: 17.08:
din saptamana asta nu prea am ce povesti, in afara de faptul ca pe 15 aug, "Adormirea Maicii Domnului" la ei e sarbatoare nationala, deci... zi libera de la serviciu:P Cum am sarbatorit cu Anca? Plimbandu-ne prin oras si descoperind locuri noi (de exemplu o Biserica Ortodoxa Ruseasca, chiar langa PKS- statia de autobuz principala, de unde iau eu autobuzul nr 2 in fiecare dimineata:P) si spre seara plimbare pe la festivalul din oras...

Da, dupa cum spuneam vineri...
presimt ca azi va fi... ori o zi excelenta, ori o zi de "toata frumusetea" (se vad ghilimelele, da?).

Daca m-as lua dupa cum e vremea afara... (gri, gri, toamna gri... ), insa...
dimineata am avut o discutie revelatoare cu Anca... ("some quality time spend together... de la 6 dimineata...).

Ca sa nu va plictisesc cu detalii inutile si total nefolositoare pentru voi... concluzia pe scurt: daca pierzi un autobuz, mai stai in statie ca la un moment dat va veni altul care te va duce tot unde voiai sa ajungi... partea funny: inlocuieste cuvantul "autobuz" cu "baiat" si vezi ce iese:P; partea mai putin funny pt mine, daca esti baiat inlocuieste acelasi cuvant cu "fata" si o sa obtii acelasi efect (din pacate, as putea adauga...)
Concluzia... viata e cam ca o gara/ statie de autobuz (depinde cum iti place mai mult...): te urci unde vrei, cand vrei... singura conditie (din punctul meu de vedere...) ar cam trebui sa stii unde vrei sa ajungi, ca sa te urci in ce trebuie...:P ("if you get my point...")

O noua experienta in aceeasi tara Polonia:)

Din pacate nu am acces la net constant, astfel incat voi posta cam o data la 2 saptamani, insa vor fi intamplarile petrecute zilnic:P





in prima saptamana am stat in birou cu cei de la achizitii, si am putut astfel observa cum se desfasoara acest proces in firma. In urmatoarele zile am stat cu Kristoff, in departamentul Export, lucrand indeaproape la baza de date cu contacte pentru distributie.
Saptamana aceasta sunt in biroul departamentului Financiar, lucrand alaturi de persoanele care se ocupa de salarii, de contabilitate si de celelalte aspecte legate de bani.
Inceputul saptamanii 3 ma gaseste in unitatea de productie a materialelor, in birou cu persoana care se ocupa de controlul calitatii produselor.

joi seara am avut un fel de welcome party, am iesit intr-un club cu cei din @, insa avand in vedere faptul ca noi vineri trebuia sa mergem la serviciu, nu am stat foarte mult, si oricum, a fost mai mult o iesire prelungita la suc:P
weekend-ul acesta am fost sa vizitam Plaza Mall in Lubllin,la fel ca in Bucuresti din cate am auzit...:P, putin mai mare decat al nostru iulius mall.. si cu marci mult mai faimoase decat cele prezente la noi...
dupa-amiaza ne-am intalnit cu Lena si Asia si am fost sa vizitam tunelurile de sub Trinitarian Tour, care sunt situate la -5m , -10m si -15m... de asemenea am vizionat un fel de teatru, de aproximativ 10 min, despre incendiul care a avut loc in Lublin in sec 16 (daca am inteles bine...) si care, in momentul in care a ajuns la Biserica Dominicana, multumita rugaciunilor calugarilor de acolo, s-a oprit.
seara am fost la flim, foarte interesant si "educativ" as putea spune, in regia lui Quentin tarantino, Death proof, vol 1., si apoi putin intr-un club.
Duminica, am fost sa vizitam Castelul din Lublin, si Capela din interior, un monument extraordinar si foarte bine pastrat, din sec 15. insa, fiind in capela, nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc cate monumente avem si noi, si nu stim, din punct de vedere turistic sa le valorificam la maxim, asa cum trebuie.

o noua saptamana care parea ca incepe plictisitor ...
si totusi, schimbarea nr 1, la serviciu, m-am mutat in birou in care lucreaza cei de la controlul calitatii... doar ca domnisoara de aici nu prea stie engleza, adica intelege,, (am ajuns in punctul in care e suficient si asa...)
deci, ca dovada, am rugat-o sa ma ia si pe mine atunci cand merge intr-o vizita prin fabrica..
Si asa am ajuns sa vad pe viu cum se fabrica preaminunatii saci de gunoi care ne usureaza viata, dar si cutite din plastic sau alte produse din acceasi gama.
(din cand in cand, in supermarket, cu Anca, mai radem de diferite produse din gama celor pt curatenie si menaj. ca, deh... "lucrez in domeniu" :P)

Surpriza cu fabrica a fost dubla pentru ca nu am vizitat-o pe cea din Lubartow, ci am fost la una din cele 3 situate in afara micului oras, in Skrobow. (unde, interesant, cu unul dintre muncitori m-am inteles in engleza.. din nou...)

da, aventura continua:P

PS: marti seara nu m-am putut abtine si am fost sa vad Harry Potter ,,, stiam si nu am fost foarte surprinsa sa descopar ca stie poloneza... de fapt cred ca a invatat de la lansarea "harry Potter si Ordinul Phoenix" . oricum, dupa film, vreo 3 ore am simtit nevoia sa vorbesc in romana... (1) si am ajuns la concluzia ca la Iasi, cand va mai fi la Republica, o sa-l mai vad o data, (si in engleza-de auzit si in romana- subtitrarea...) si eventual o sa dau pe bilet 4 ron, nu 11 cat e aici...

Sa va povestesc despre drumul pana la firma (aici devine interesanta treaba...)
Imi amintesc ce spunea Oana (Burichita, trainee anul trecut in Polonia) despre drumul ei pana la organizatia unde lucra...e cam la fel, doar ca autobuzul meu vine din 20 in 20 de min...
Si de asemenea, campul pe langa care trec are cateva case, undeva in departare, plus niste munti de carbune pe margine, si o garnitura excelenta pentru pantofii de serviciu formata din sine de cale ferata.. (nu e de mirare ca sambata tre sa-mi caut papuci, ca astia vor ceda psihic...)


ok, pot spune ca joi a fost una din cele mai bune zile aici... de ce?
In primul rand, am inceput sa contactez posibili distribuitori, am vazut ca firmele din Romania sunt deschise spre o posibila colaborare, si ca pot deschide un culoar in acest sens.

De asemenea, cea mai mare realizare pana acum, ne-am mutat in apartamentul nostru!!!!!!!!!!!! yupiii!!!!!!!
cam murdarel, si cam cu paianjenei,... dar... la ora 12 noaptea arata mai bine:P

iar vineri dimineata, (pentru ca fiecare zi aici TREBUIE sa fie o aventura) am vizitat fara sa vreau oraselul Lubartow, unde este situata firma la care lucrez.
De ce l-am vizitat? pentru ca... nu am vazut cand am ajuns la statia la care trebuia sa cobor, si am mai mers... pana la capat...pana la celalalt capat al oraselului (de fapt dimineata mi se parea cam mare...) Si uite asa isi face Andreea plimbarea de dimineata printr-un oras cu masini, dar cu asa multa verdeata incat nu-ti dai seama ca sunt si "buburuzele" pe acolo.

Saptamana nr 4:
Incepem cu povestiri din weekend; de fapt, cred ca cel mai bun de pana acum, m-am distrat foarte mult...
sa vedem.. vineri seara am iesit putin in oras, am fost la un fel de party (nu prea am dansat) acasa la un membru AIESEC Lublin, (poze o sa vedeti mai incolo:P) insa pe la vreo 12 deja se facuse cam frigut (toata chestia s-a intamplat in gradina proprietate personala), asa incat am venit acasa, si... pt ca nu ne era inca somn.. am decis ca e cazul sa terminam curatenia in apartament, asa incat pana la 3.30 dimineata, am... stat in bucatarie.. insa la final arata excelent..:)
sambata dimineata trezirea... dupa care, desi fusese vorba de un "barbeque" ploua prea tare ca sa fie vorba de asa ceva, asa incat.. change of plans: cooking night, cu mancare traditionala (vorba vine "traditionala"... cu mancare...)
M-am simtit foarte bine, invartind mamaliga cu Anca, sau rugandu-ne de cuptor sa faca budinca de macaroane cu branza mai repede...
sunt si poze de la fericitul eveniment..
In afara de asta, am mai servit clatite, cu multe chestii (rosii si cascaval, sau cacao ) precum si un fel de papanasi, cred, cu mere... foarte buni ("traditional polonezi") in postul urmator va scriu si cum se cheama..
la final, le-am oferit invitatilor un paharel de "tuica" traditional romaneasca.. dupa care am plecat intr-un club, unde (surprinzator) muzica a fost destul de ok...
Duminica, am avut parte de o mica surpriza cand a venit Anca sa ma trezeasca, (trebuia sa ne intalnim cu cativa @-eri sa mergem la plimbare la 1.30) si mi-a spus ca e 1.05 ceasul , si ca poate vreau sa ma trezesc...:))))

am fost apoi la Kasia acasa (za LCP:P) unde am servit pranzul, dupa care, o plimbare foarte relaxanta in gradina Botanica, timp de 3 ore...
este foarte mare Gradina Botanica, si era foarte placut. Oricum, in Lublin exista foarte multa verdeata, asa incat... simti ca esti in mijlocul naturii aproape oriunde.
dupa car,e din nou la Kasia pentru o inghetata delicioasa cu multe fructe.:) si un pahar de vorba buna:P

saptmana aceasta, in weekend, il asteptam la noi pe Mita, trainee Leonardo din brasov, actualmente in Torun:)

planuim sa mergem la Majdanek, (fost lagar de cocentrare nazist in apropiere de Lublin), dar nu numai.. (restul e surpriza:P)