nu conteaza cati ani are viata ta, ci cata viata e in anii tai

cateodata e plictisitor, cateodata incerc sa nu ma gandesc cat e de plictisitor si sa iau tot ce pot din experienta asta, pentru ca s-ar putea (mai mult ca sigur) ca a doua oara sa nu vin tot aici (daca mai plec in vreun traineeship...) si sa cunosc cat mai multi oameni, sa ma trezesc dimineata cu zambetul pe buze, indiferent daca am dormit 2 ore sau 8

ma redescopar, asa imi place mie sa cred, alaturi de cativa noi prieteni, intr-un loc foarte frumos si verde, si... ce e mai important, invat sa zambesc... doar pentru ca vreau... invat sa nu mai stau sa plang cand sunt trista, ci sa ies in oras sa ma plimb, si sigur voi vedea un copil care-mi va fura un zambet cu inocenta lui...

suna ciudat, stiu... dar... cred ca asta inseamna sa te redescoperi... afli inca o data ce te defineste...ce te face fericit si ce nu... si cum poti zambi chiar daca afara e cam toamna, si in tine la fel...

oamenii cei mai fericiti nu sunt cei care au totul, ci cei care scot tot ce pot din ceea ce au...
si:
nu conteaza cati ani are viata ta, ci cata viata e in anii tai...


incepe sa-mi placa si aici.. si acum simt ca daca as avea de ales, cred ca nu m-am mai intoarce...
nu situ de ce simt asta, dar...