Scurta descriere la final...

da, am gasit zilele trecute asta pe net.. si din punctul meu de vedere se potriveste:)


Situata in inima Europei, Polonia a fost in permanenta asemenea unui pod intre est si vest. In prezent, Polonia este locul unde chiar puteti vedea cum o natiune s-a transformat si s-a reinventat treptat treptat - orase medievale impanzite de cladiri ale secolului XXI, mult romantism si tot atat de multa istorie veti descoperi in Varsovia sau Krakovia.

O vizita in Polonia reprezinta o incursiune in tinutul miturilor, romantismului si magiei, dar si in patria campiilor verzi ce se dezvaluie in maretia lor, lasand loc unor frumuseti greu de imaginat, alaturi de poporul cald si prietenos

Weekendul nr 12...

Ce departe suna la inceput.. si acum...
vorbeam sambata cu Anca.. ieri era iulie si era cald si frumos...
astazi e octombrie, si pe aleea din fata blocului nostru e plin de frunze... covor... te poti pierde...
si maine... "te uita cum ninge decembre"...
trece timpul... insa ultimele 3 luni nu au trecut pe langa mine... macar atat...

am trait atat de intens experienta asta... am fost atat de constienta de "prezent" , de ceea ce pot face ACUM... nu maine, nu ieri...
un traineeship te schimba, te schimba mult.. pentru ca, in momentul in care esti pus intr=un alt mediu, actionezi altfel... definetly...

provocarea ..(si aici cred ca ma va ajuta enorm faptul ca am fost inainte de acest traineeship 3 ani in AIESEC...) vine atunci cand la intoarcere, revenit in mediul tau normal, sa te comporti diferit, diferit ca in traineeship... asta inseamna schimbarea... in fond... esti tot tu.. dar nu mai esti tu...:) sounds strange, right?

it feels strange, trust me:P

saptamana asta inchidem cercul... inchidem pentru totdeauna cele mai frumoase 3 luni / 2 luni din viata mea...
spun 2 luni pentru ca mi-a luat 2 saptamani la inceput sa realizez ce mi se intampla.. si asa cum am scris mai jos, in ultimele 2 saptamani, datorita intamplarii cu autobuzul.. pur si simplu sentimentele mele sunt divizate in 2 componente ... foarte diferite.. prea diferite...
pe de o parte daca e sa mi se intampla ceva,... imi doresc sa mi se intample cand sunt in Iasi, si nu aici.. (stiu teoria cu daca e sa ti se intample, iti cade caramida in cap si cand te duci in club:P joke...).. dar nu prea o pot aplica...
pe de cealalta parte, e prea frumos aici.. si nu vreau sa plec... desi acum e frig, e toamna, dar nu e morocanos, nu ploua... e o "nebunie de culori"... verdele care m-a fascinat in iulie acum s-a transformat acum in mii de nuante...:)

pentru saptamana aceasta am planificat in fiecare seara cate ceva cu Anca.. si am pus si pe forumul celor din Lublin... insa pe de o parte ii inteleg, sunt ocupati cu recrutarea... Recrutarea e cel mai important proiect ... de el depind toate celelalte...
insa.. asa s-a nimerit.. ultima noastra saptamana aici ei sa fie super busy...
mai vedem.. oricum, Anca a zis ca inca nu da divort de mine:)))

Citesc materiale de reintegrare.. de ce mi se intampla... de atitudine.. ca sa nu plangi.. ca sa nu faci nu stiu ce.. sa te simti bine... sa nu fii singur...
"The only way I can handle saying good-bye is to remember the wonderful hello."
"Don't cry because it came to an end. Smile because it happened"
insa... again... teoria suna bine... dar practica ne omoara...
ce se intampla daca voi plange? daca voi simti ca vreau sa tip, daca ma voi certa cu toata lumea si voi simti furie in mine? daca ma voi enerva pentru ca cineva nu-mi zambeste, sau ca trebuie sa raspund la intrebarea 'and what are your future plans?" de o mie de ori...
ei bine, nu situ care=mi sunt planurile... nu am planuri.. sau nu vreau sa ma gadesc ce se intampla daca intervine neprevazutul in planul meu... am vise... ceea ce e diferit... imi doresc sa fac asta si asta...insa ...nu depinde numai si numai de mine...
inca am persoane care sunt legate de mine.. si nu pot lua unele hotarari de una singura.. asa cum as vrea...asa cum am avut curajul de a lua decizia sa aplic la Leonardo si sa vin aici..

I'm being random, I know..
doar ca.. asa cum mi-a scris si Lena in primul mail dupa ce a ajuns acasa,
"I've learned from you, girls, that being RANDOM is the best way to behave and cope with problems"
this is what we learned here... si presimt ca voi aplica asta ... in fiecare secunda din viata mea...de-acum incolo...

M-am gandit mult inainte de a scrie acest post… si inainte de a-l pune pe blog…
Probabil o sa-mi amintesc multa vreme de ziua de joi, 4 octombrie…
Asta ca sa va dati seama ca aici nu e numai lapte si miere… sau asa cum am lasat eu sa se inteleaga pana acum…
Ideea e ce faci cu ceea ce ti se intampla…

Si astazi mi s-a facut dor de casa… dintr-un motiv stupid, foarte stupid…
Am fost pe punctul de a pierde ceva pretios, foarte pretios… am avut o mica altercatie cu autobuzul in care eram la intoarcerea de la serviciu… au fost si raniti… o doamna careia i-am oferit un loc liber si pe care nu l-a acceptat… asa incat m-am asezat eu… daca nu as fi facut asta. cu 3 minute inainte de "eveniment" probabil acum as fi in alta parte… nu la serviciu, pe scaun…soferul a crezut ca prinde verde la un semafor, si bineinteles ca nu a facut-o… si a pus o frana ,si cum masina nu era in cele mai bune conditii… doamna respective a ajuns pe jos, cred ca acum are si un cucui… parbrizul era spart, o alta doamna din spate ajunsese langa mine (eu eram in spatele soferului…) Slava Domnului ca era un perete in spatele soferului… si m-am tinut de el, … ma gandeam apoi… ca am fost lasa… am inchis ochii in momentele respective.. si am preferat sa ma gandesc la mine.. la propria mea persoana decat… sa ma gandesc poate as fi putut sa o ajut pe doamna respectiva cumva…
Iar la final, cand am ajuns la destinatie (intamplarea a fost inainte de ultima statie), simteam ca nu ma pot ridica de pe scaun, ca imi tremura picioarele si nu sunt in stare sa merg, dar instinctul imi spunea sa fug.. cat mai repede din acel loc…
Si am plecat… apoi de frica, am mers pe jos acasa… ca sa nu ma mai urc in vreun autobuz…
Fizic nu am patit nimic… sunt intreaga, si cu toate partile corpului acolo unde ar trebui sa fie … (aproximativ…) insa nu e o senzatie prea placuta sa-ti vezi viata si toti cei dragi in fata ochilor in cateva secunde…

Si acum trecand la un alt aspect… Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata!
Gandul la ce ar putea fi probabil ma facea sa ma trezesc dimineata cu zambetul pe bunze:) si oricum ar fi, am avut exact doua luni in care toti din jur ma intrebau de ce radiez de fericire..
Radiam pentru ca evadasem…pentru prima data in viata mea ma simteam libera… si fericita…
Joi seara am fost sa ne plimbam, eu, Anca si 2 membri AIESEC, 'culesi" de pe drum, oarecum…::P. Am fost intr-un loc de unde se poate vedea Lublinul in toata splendoarea lui…in parcul de la teatrul Hans Christian Andersen… si acolo, cu capul pe banci, ne-am uitat la stele… si am vazut-o… asa frumoasa, lin, s-a desprins din bolta cereasca… si s-a apropiat de mine, suav.. dulce… pana cand, la jumatatea drumului ei spre infinit, a decis ca nu mai are putere sa-si arate stralucirea pana la capat… ca e prea lung drumul pentru ea… si ca trebuie sa se opreasca…

Mi-am permis aici prea multe… mi-am permis sa visez … mult si sus… in inaltul cerului… asemeni stelei… si probabil caderea va fi dura… cate dintre stele ajung pana la capatul drumului, in infinitul diminetii, sa cada lin pana la marginea cerului…?
O auzeam aseara pe Anca spunand ca uneori nu-si doreste sa mai cunoasca lume noua si sa mearga prin locuri noi… pentru ca acolo pe unde treci… inevitabil, lasi o parte din tine…insa … nu sunt de accord.. pentru ca…tot inevitabil, iei ceva de la cei cu care te intalnesti… e ca un fel de schimb… tu dai ceva, dar in acelasi timp te imbogatesti… primind ceva de la ceilalti…

Ma intrebam acum cateva zile care va fi pretul pe care va trebui sa-l platesc pentru cele 2 luni frumoase… cred ca incep sa descopar raspunsul la intrebarea asta… incet incet…

Probabil se cheama melancolie inaintea plecarii acasa….

PS: mi-a dat Anca un material despre reintegrare… e normal sa nu vreau sa mai plec acasa…

Lamb - Gabriel

Mai jos aveti versurile a doua melodii speciale.. din categoria celor care te pot darama… daca sunt ascultate la momente nepotrivite…


i can fly but I want his wings
i can shine even in the darkness but I crave the light that he brings
revel in the songs that he sings
my angel gabriel

i can love but I need his heart
i am strong even on my own but from him I never want to part
he's been there since the very start
my angel gabriel, my angel gabriel

bless the day he came to be
angel's wings carried him to me heavenly
i can fly but I want his wings
i can shine even in the darkness but I crave the light that he brings
revel in the songs that he sings
my angel gabriel, my angel gabriel, my angel gabriel

my angel gabriel, my angel gabriel, my angel gabriel
my angel my angel, my angel gabriel, gabriel, gabriel

gabriel

Anouk- Michel

Hey Michel how's life are you okay?
I wonder if you ever think of me.
It's been nine years since that kiss.
I can't help but reminisce
Hey Michel do you remember?

We walked the street to the beat
Hand in hand you and me
Smiling faces, so in love
Hoping that they all could see
That we belonged together, you and me against the world
But we found out the hard way cause it wasn't meant to be

Now it's you and her I see

You were my first and worst love
So it only could go wrong
But ain't that just the way you learn
Hey Michel I just wanted to let you know
That someone else has stole my heart
That doesn't mean I don't think of you
I'm just hoping that she'll treat you right

Do you remember
How we walked the street to the beat
Hand in hand you and me
Smiling faces so in love
Hoping that they all could see
That we belonged together, you and me against the world
But we found out the hard way cause it wasn't meant to be

Now it's you and her I see

It was just a silly dream

Na na na na na na
Na na na na na na na
Na na na na na na na

Hey Mïchel, do you remember?

weekend 11

da, frumos
vizita in Trinitarian Tower, finnaly-cel mai important obiectiv al Lublinului, in sfarsit am fost sa-l vizitam:)
Dupa, party pentru Lena, goodbye party din pacate..
a fost frumos, insa si reflection time.. in curand va fi gata si pentru noi..

e ciudat cum intelegi unele chestii doar la final. Vorbeam cu Anca, ne e frica sa ne intoarcem acasa si sa ne comportam la fel ca inainte.. ca inainte de acest vis, aceste 3 luni...
Insa, in fond experienta nu e ce ti se intampla, ci ce faci cu ceea ce ti se intampla.. si depinde de tine daca ai taria sa accepti ce ti s-a intamplat intr-un internship, si la intoarcere, sa aplici si sa traiesti altfel , mai bine, mai frumos, daruind celor din jur momente frumoase doar pentru ca sunt norocosi sa fie cu tine.

Asta e farmecul unui traineeship si de asta sunt mandra ca pana acum am luat tot...
sambata am avut un soc... AIESEC Lublin are un ceed-er din India.. si acum cei care ma cunosc vor spune ca nu se poate sa fie adevarat... ei bine, viata asta se pare ca are multe surprize inca pentru mine, si ... Lumea asta e mica, e foarte mica... daca inca mai aveam dubii m-am convins:)
Domnisoara Preirna este din AIESEC Chandigravv, unde LCP momentan este Apurav (probabil nu-si mai amintesc multi de el, a fost trainee in AIESEC Bucuresti, si in vizita in Iasi, la Reception Weekend acum 2 ani...)..

da, lumea e mica...
sambata am fost din nou in Kazimierz, si apoi in Naleczow, un satuc vestit pentru linistea sa.. are multe sanatorii de recuperare... deci mediul trebuie sa fie calm, pace...
un parc cu lac , noapte, seara, stele cazatoare, si lebede care stau la poze ca niste modele la o sedinta foto.. suna a feerie, nu?
asa a si fost:)


cam atat... din acest weekend.. ramane sa vedem ce va urma

partea 2

Joi seara Komitet.. a fost foarte frumos.. am dansat, am cantat, am zambit.. am uitat de toate problemele:)
Am stat pana la 2.30 in club, pentru ca la 2.30 DJul a oprit pur si simplu muzica si ne-a dat afara… trist…
Da, dupa care baietii voiau sa manance ceva.. si am fost la un restaurant in centrul vechi, singurul deschis la ora aia..:P si… mi-am amintit.. mirosul unui Kebab… acum 2 ani, un MPN la Mamaia, frig, ora 3 dimineata, mergeam cu masina spre Constanta, si mirosul unui Kebab savurat in port, langa Casino, cu marea in toata splendoarea ei furioasa in fata:)
Multumesc inca o data AIESEC Constanta pentru acel moment..
Si multumesc AIESEC Lublin pentru aceste momente.. sunt uimita de cat de putin am nevoie ca sa ma simt fericita…

In legatura cu weekendul nr 10:)

Vineri seara, pentru ca aveam chef sa iesim undeva, am fost la un suc la un restaurant Italian, culmea, unde era putin mai mult decat doar mancare italieneasca.. muzica, bauturi, si servire ireprosabila:P

Dupa care, dupa catve cluburi colindate, am ajuns in Plaza, la etaj, unde este club… btw, cred ca era si unul din colegii mei de la serviciu, dar.. nu sunt foarte sigura..

Sambata, o zi superba…petrecuta frumos:)
Vizita la Kozluwka, castel in apropiere de Lublin, la 30 km…
Cam ca Schonnbrun, pentru cei care nu au ratat o vizita la Viena..
Multa verdeata., parc imens, castel urias.. si un intreg complex architectural, cu diferite parti: expozitie de picturi, de masini si calesti, de arme, plus biserica, orga imensa si costructia de retinut:)
Dupa am fost din nou la Bida, un restaurant cu MULTA mancare… iar apoi, acasa la Marcin, ne-am uitat la poze, am ras… atmosfera relaxanta.., de prietenie…
Seara, in Komitet, (deja devine obisnuinta..), pana la 2, cu muzica buna si schimb de priviri cu DJul:P

Duminica a fost foarte interesanta.. de fapt…incepand de duminica… au fost cateva zile in care… dupa ce ca pana acum eu eram singura mai "random" le-am invatat si pe fete… (Anca si Lena…) de ce eram asa… si cum sa faca sa fie si ele asa…si culmea e ca mi-a iesit prea bine, cred…

Deci, de la capat.. duminica, dimineata, la 7… suna ceasul… de la 10 am fost la un eveniment.. foarte tare.. al unui club de cercetasi sau iubitori de natura… oricum.. idea e ca a fost un concurs de orientare in padure, undeva la marginea Lublinului, si a fost contra cronomentru, in 30 de min trebuia sa gasim niste semne…
Din punctul meu de vedere, am iesit pe locul 1 (daca iei clasamentul invers:P): dar m-am distrat, am petrecut, asa cum imi place mie cateodata sa spun… "some quality time" :P cu o persoana draga… si am castigat si un premiu:P (in afara de febra musculara inclusa in pret).
Dupa care… si aici ziua de-abia incepea.. am fost cu anca la cumparaturi, (again food…) iar seara, o mica intalnire cu Lena pentru inghetata..
A fost cel mai tare moment al traineeshipului de pana acum… 3 fete, la o inghetata, 3 fete… being random… am ras.. nu credeam ca putem rade asa de mult intr-un timp asa de scurt, am avut "girls talk"... si nu am barfit, asa cum puteti crede toti…
Si pentru ca ne-a placut.. luni seara am reeditat momentul… dar nu la inghetata, ca vorba aia, racim.. si nu face bine la voce… ci la un vin fiert.. ca face bine la raceala..
Si tot asa in fiecare seara.,..

Insa e ultima saptamana a Lenei aici, si… bine ca mi-am dat seama inainte de plecare ce mult o sa-mi fie dor de ea, si incercam toti sa profitam cat mai mult de timpul petrecut cu ea..
Marti in "3 Luni" , ca de obicei, iar miercuri am fost, tot cu Lena, in Olimp, la cumparaturi… eu personal cautam ceva incaltaminte sport… deci mi-am luat niste pantaloni, bineinteles..

Pentru joi seara e planificat din nou "Komitet".. iar vineri seara… prezentari de tari, vizita in Trinitarian Tour, pentru a admira Lublinul…(seara, inaltime, superb :) ), apoi, probabil din nou vreun club, pana la 4 am, cand o vom duce pe Lena la bus.. spre Varsovia, spre casa…


revin mai incolo cu amintiri din Komitet si din Turn:P