Weekendul nr 12...

Ce departe suna la inceput.. si acum...
vorbeam sambata cu Anca.. ieri era iulie si era cald si frumos...
astazi e octombrie, si pe aleea din fata blocului nostru e plin de frunze... covor... te poti pierde...
si maine... "te uita cum ninge decembre"...
trece timpul... insa ultimele 3 luni nu au trecut pe langa mine... macar atat...

am trait atat de intens experienta asta... am fost atat de constienta de "prezent" , de ceea ce pot face ACUM... nu maine, nu ieri...
un traineeship te schimba, te schimba mult.. pentru ca, in momentul in care esti pus intr=un alt mediu, actionezi altfel... definetly...

provocarea ..(si aici cred ca ma va ajuta enorm faptul ca am fost inainte de acest traineeship 3 ani in AIESEC...) vine atunci cand la intoarcere, revenit in mediul tau normal, sa te comporti diferit, diferit ca in traineeship... asta inseamna schimbarea... in fond... esti tot tu.. dar nu mai esti tu...:) sounds strange, right?

it feels strange, trust me:P

saptamana asta inchidem cercul... inchidem pentru totdeauna cele mai frumoase 3 luni / 2 luni din viata mea...
spun 2 luni pentru ca mi-a luat 2 saptamani la inceput sa realizez ce mi se intampla.. si asa cum am scris mai jos, in ultimele 2 saptamani, datorita intamplarii cu autobuzul.. pur si simplu sentimentele mele sunt divizate in 2 componente ... foarte diferite.. prea diferite...
pe de o parte daca e sa mi se intampla ceva,... imi doresc sa mi se intample cand sunt in Iasi, si nu aici.. (stiu teoria cu daca e sa ti se intample, iti cade caramida in cap si cand te duci in club:P joke...).. dar nu prea o pot aplica...
pe de cealalta parte, e prea frumos aici.. si nu vreau sa plec... desi acum e frig, e toamna, dar nu e morocanos, nu ploua... e o "nebunie de culori"... verdele care m-a fascinat in iulie acum s-a transformat acum in mii de nuante...:)

pentru saptamana aceasta am planificat in fiecare seara cate ceva cu Anca.. si am pus si pe forumul celor din Lublin... insa pe de o parte ii inteleg, sunt ocupati cu recrutarea... Recrutarea e cel mai important proiect ... de el depind toate celelalte...
insa.. asa s-a nimerit.. ultima noastra saptamana aici ei sa fie super busy...
mai vedem.. oricum, Anca a zis ca inca nu da divort de mine:)))

Citesc materiale de reintegrare.. de ce mi se intampla... de atitudine.. ca sa nu plangi.. ca sa nu faci nu stiu ce.. sa te simti bine... sa nu fii singur...
"The only way I can handle saying good-bye is to remember the wonderful hello."
"Don't cry because it came to an end. Smile because it happened"
insa... again... teoria suna bine... dar practica ne omoara...
ce se intampla daca voi plange? daca voi simti ca vreau sa tip, daca ma voi certa cu toata lumea si voi simti furie in mine? daca ma voi enerva pentru ca cineva nu-mi zambeste, sau ca trebuie sa raspund la intrebarea 'and what are your future plans?" de o mie de ori...
ei bine, nu situ care=mi sunt planurile... nu am planuri.. sau nu vreau sa ma gadesc ce se intampla daca intervine neprevazutul in planul meu... am vise... ceea ce e diferit... imi doresc sa fac asta si asta...insa ...nu depinde numai si numai de mine...
inca am persoane care sunt legate de mine.. si nu pot lua unele hotarari de una singura.. asa cum as vrea...asa cum am avut curajul de a lua decizia sa aplic la Leonardo si sa vin aici..

I'm being random, I know..
doar ca.. asa cum mi-a scris si Lena in primul mail dupa ce a ajuns acasa,
"I've learned from you, girls, that being RANDOM is the best way to behave and cope with problems"
this is what we learned here... si presimt ca voi aplica asta ... in fiecare secunda din viata mea...de-acum incolo...