Weekendul acesta am fost la LTS, al patrulea... tot la Slanic Moldova...

si am realizat, printre plimbari, ca... Polonia va fi mereu o parte din mine... si ca... nu voi trece niciodata peste momentul acela.

De ce? Pentru ca nu vreau.. pentru ca... m-a facut sa descopar o parte foarte frumoasa din mine, si pentru ca... poate nici eu nu stiam cum sunt cu adevarat...:)
Datorita oamenilor frumosi pe care i-am intalnit... am descoperit un nou EU, mai bogat, mai frumos... mai altfel... mai sensibil, mai indragostit, mai romantic, mai atent cu cei din jur, mai atent cu sine, mai sincer...

Si pentru ca... am avut noroc.. am avut al d''''''lui de mult noroc. Pentru prima data pot spune asta... in toate privintele...
si pentru ca acum nu-mi amintesc decat partile bune, si rad cand imi amintesc cum plangeam din vreo prostie... din vreun orgoliu ranit.. sau poate dintr-un refuz...

Ma simt de 1000 de ori mai bogata, acum, ca am constientizat asta... Oricum, Slanic este locul in care te poti incarca cu energie, mai ales cu o conferinta locala cu 120 de delegati si 30 alumni...

A fost frumos, prima data de cealalta parte, a alumnilor, moment incarcat de emotie, apoi... mi-am dat seama ca AIESEC Iasi este acum, in 2007, munca generatiei 2004, adica a noastra, pasiunea, entuziasmul, capul dat de toti peretii, momentele frumoase... ce raman si pe care le iau cu mine oriunde...:)

Inchei cu un citat, foarte drag mie...

"Don't just stand there, make it happen!" :)